highschool revealed.
Love all, trust . . . me. – World Funniest Proverbs.
Am stat destul de mult până să scriu primul post pt că voiam să fie ceva prime time , ceva grozav – doar e primul, e important! ( a se citi și conotativ) Bineînțeles, nu am găsit acel ceva – lipsa de experiență m-a rușinat.
Așadar, cum rămâne cu blogul? Mă voi ocupa de el într-o manieră neserioasă , este noua mea jucărie – nu este ficțiunea cea mai tare realitate? Va avea două imense părți : Lit – literatură și Extra – categoria de personale.
Pam pam … să începem!
M-am apucat să scriu editorialul pentru revista școlii – toate bune și frumoase. Subiectul ? Chestii drăguțe de final de cls. a XII-a. Autocenzura – că na, citesc profii/colegii, m-a enervat la culme și a ieșit genul de articol pe care îl puneau pe vremuri pe hol – se mai practică așa ceva? Sper că nu!! – și citeau vorbe elegiatoare la adresa ani de liceu, cu absențe la română, scumpii ani de liceu lalalala… Adevărul este că după 4 ani de liceu, am rămas cu 2 lucruri importante : am învățat să învăț și să îmi urmăresc interesul. Cât despre colegi .. Observ cu stupoare – cum un drag prof’ obișnuiește să zică – că nu știu ce să le scriu în album. Doar nu mă apuc să le stric cu haiku-uri gen : tu nu îmi placi, nu mi-ai plăcut niciodată și te consider un sub-om. Așadar, bag faza cu : în cei 4 ani în care mi-ai fost alături ( obligat/-ă de conjunctură – ce e în paranteză se subînțelege, nu se scrie) am ajuns să te cunosc pam pam să ai o viață frumoasă și ne vedem la întâlnirea de 10 ani. Nu există nimic mai ipocrit în liceu decât obligația de a scrie în albumul tuturor colegilor ca să nu pari un outsider, să fii de gașcă și să faci fața de nu îmi vine să cred cum a trecut timpul, nu vreau să se mai termine liceul. Fiți sinceri! Aveți 5 oameni cu care v-ați distrat, la și în afara liceului, ați fost la niște proiecte, ați făcut niște chefuri, v-ați dat cu capul de pereți împreună. Fin. 5 oameni! Nu 27! Și nu, nu vreau să nu se termine liceul – abia aștept! Clujul mă așteaptă , mai degrabă eu tânjesc după el, o facultate grozavă, viața de student, primul pas spre independență totală. Va fi greu, adaptare, nu umblă câini cu covrigi în coadă etc. Știu, dar nu aș da asta pentru încă un an de liceu.
Vă arăt și vouă o parte din articolul disputat , să-mi ziceți cum vi se pare :
La început și la sfârșit de drum … varianta LA SFÂRȘIT
Ne-a prins clasa a XII-a și încă ne prefacem că suntem în a XI-a. Voi scrie un imens clișeu : își bate joc timpul de noi. Ne trezim că ne cunoaștem de 4 ani, că am împărțit câteva lucrări , câteva note la 5-6 oameni aflați pe același rând. Ce să mai zic de pauze când ne doream să ne fi pus pachet de dimineață, când ne împărțeam teme și planuri de după școală. ” Mai știi când ai venit cu părul verde la școală și s-a făcut movuliu a doua zi? ; Mai știi când ne-am trezit că avem teză și noi uitasem? ; Mai știi prima oară când am vorbit despre altceva decât școală? ; Mai știi că nu mă suportai în a IX-a? ; Dar când stăteam la revistă și incantam imprimanta să mai scoată 3 numere, când ne-am murdărit până sub piele de tuș? ; Când am dat prima lucrare la matematică? ; Mai știi, mai știi, mai știi ….?”. Mai știu. Plus zilele în care școala mi s-a părut ultimul loc în care m-aș fi dus, când ziua de luni mă deprima încă de duminică seara ( ultima oară – săptămâna aceasta ) sau când ideea că trebuia să stăm până la ora 3 îmi afecta viziunea despre viață ( J ) . Ce să mai zic de rezultatele exercițiilor la mate: îmi dădea cu virgulă-minus-perioadă , toate deodată!
Vorbind din experiență personală – a mea și a colegilor mei – olimpiadele au fost momente care ne-au scos din obișnuita zi-de-zi-la-școală. Te trezești la județ cu o concurentă suflându-ți în ceafă, apoi la națională în capătul Moldovei cu dozele de energizante în ghiozdan și emoțiile până la Dumnezeu și înapoi, pierdeam nopți și câștigam lucruri pe care nici acum nu știu să le numesc cu exactitate.
etc. etc.
p.s. Voi ce credeți? Și cu ce a-ți umplut foile acelea de album – cruda realitate sau clișee pentru că aveți un suflet bun?